Am fost mereu cu un pas în urma serafimilor!

Pe 22 septembrie, serafimii au plecat în pelerinaj prin toate cinematografele din țară. Nu, nu este chiar o metaforă, ci vorbim despre filmul Un pas în urma serafimilor în regia lui Daniel Sandu, ce și-a făcut debutul cam acum două săptămâni.

 

Acțiunea filmului aduce în centrul atenției povestea lui Gabriel (Ștefan Iancu), un adolescent care își dorește să devină preot și intră într-un seminar teologic ortodox. Inițial încearcă să se adapteze mediului, să intre în grațiile profesorilor, dar în cele din urmă își dă seama că sistemul este complet corupt și abuziv. Nu putem să nu observăm că dincolo de încercarea realistă de a surprinde în mod, cum s-ar spune, artistic, corupția din cadrul bisericii, este și o evidența lovitură de grație pentru mai marii bisericii.

Puncte tari, puncte slabe

Într-adevăr este un film care spune ceva, dar în principal lucruri pe care le știm sau pe care le-am mai auzit. Maniere în care ele sunt încadrate în acțiunea filmului, lasă de dorit pe alocuri, deoarece în marea dorință de a reda cât mai brut adevărul, s-a ajuns la niște detalii destul de exagerate atât pe partea de scenariu, cât și pe cea de viziune regizorală.

Scena de dragoste dintre Gabriel și prietena lui, este una dintre scenele care a trezit controverse, însă mie personal nu mi se pare ieșită din comun sau indecentă. Ca estetică, scena de nudism este și ca durată și ca imagine, perfectă, nici prea mult, nici prea puțin. Trebuia să fie un oarecare stimul vizual, reprezentat de goliciunea trupului, pentru a contura mai pronunțat ideea de ispită, căreia Gabriel îi cedează.

Studiul asupra tezei cinematografice a fost efectuat corespunzător, nu sunt sesizate lacune de informație pe parcursul acțiunii filmului. Construcția personajelor este universal valabilă, ele reprezintă niște tipologii, destul de bine conturate de altfel. Nu este în niciun caz un film dogmatic, este accesibil și din punct de vedere al limbajului și din punct de vedere al mesajului. Nimic complicat în aparentă, însă dacă pătrundem mai adânc până în esență, vom da peste o iscoditoare întrebare, aceeași care îi este pusă lui Gabriel:” Unde este Dumnezeu?”. Dacă ceea ce expune acest film, poate nu îndeajuns de convingător pentru unii, este adevărat și se întâmplă într-o oarecare măsură în cadrul bisericii, ei bine ar trebui să căutăm răspunsul în altă parte.

Un pas în urma serafimilor, dar un pas înainte pentru cinematografia românească

Fără îndoială acest film este o dovadă că industria cinematografică românească nu a murit încă și că românul nu e bun doar în a face comedii de proastă calitate, așa cum se autosesizează anumiți critici. Acestea fiind zise, puteți viziona cu încredere și fără rețineri filmul, din partea mea are trei de “da”.

Vrei ca reclama ta să apară aici? Contactează-ne!

Be the first to comment

Ai ceva de spus? Lasă un comentariu mai jos.